rimat

RIMÁ, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIMÁT, -Ă, rimaţi, -te, adj. (Despre cuvinte) Care rimează cu altul. – V. rima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RIM//Á ~éz intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeaşi rimă. 2) A face versuri cu rimă. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întoc-mai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RIMÁ vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ (Fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare].
(Dicţionar de neologisme)

RIMÁ vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♢ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer)
(Marele dicţionar de neologisme)

rimá vb., ind. prez. 1 sg. riméz, 3 sg. şi pl. rimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RIMÁ vb. v. versifica.
(Dicţionar de sinonime)

RIMÁT adj. (înv.) versuit. (Text ~.)
(Dicţionar de sinonime)