rimelare

RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) da cu rimel pe gene. – Din rimel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIMELÁRE, rimelări, s.f. Acţiunea de a (se) rimela şi rezultatul ei. – V. rimela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RIMEL//Á ~éz tranz. (genele) A colora cu rimel (pentru a da un aspect plăcut); a da cu rimel. /Din rimel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RIMELÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia, a (se) da cu rimel. [< fr. rimmeller].
(Dicţionar de neologisme)

RIMELÁ vb. tr., refl. a (se) da cu rimel. (< fr. rimmeller)
(Marele dicţionar de neologisme)

rimelá vb., ind. prez. 1 sg. rimeléz, 3 sg. şi pl. rimeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)