rindelare

RINDELÁ, rindelez, vb. IV. Tranz. A rindelui. – V. rindea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RINDELÁRE, rindelări, s.f. Rindeluire. – V. rindela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RINDEL//Á ~éz tranz. v. A RINDELUI. /Din rindea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rindelá vb., ind. prez. 1 sg. rindeléz, 3 sg. şi pl. rindeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RINDELÁ vb. v. rindelui.
(Dicţionar de sinonime)

RINDELÁRE s. v. rindeluire.
(Dicţionar de sinonime)