rinichi

RINÍCHI, rinichi, s.m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului şi ale animalelor superioare, care secretează şi excretează urina şi care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavităţii peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care serveşte la înlocuirea temporară a funcţiilor rinichiului, eliminând totodată produşii toxici din sânge, fără să modifice compoziţia lui. – Lat. reniculus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RINÍCHI ~ m. (la om şi la animale) Organ-pereche al aparatului urinar, situat (simetric) în regiunea lombară. ♢ ~ artificial aparat care înlocuieşte provizoriu rinichiul. /<lat. reniculus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

riníchi (riníchi), s.m. – Organ care excretează urina. – Mr. arnicl’u. Lat. rēnĭcŭlus (Puşcariu 1466; REW 7029), dim. al lui rēn, cf. rărunchi. Circulă în Munt. şi Dobr. (ALR, I, 48), în celelalte regiuni este înlocuit de rărunchi.
(Dicţionarul etimologic român)

riníchi s. m., pl. riníchi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RINÍCHI s. (ANAT.) (înv. şi pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobric, mămuc, momic, momuc.
(Dicţionar de sinonime)