RISC, riscuri, s.n. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil. – Din fr. risque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. şi intranz. A(-şi) pune în primejdie viaţa, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acţiune nesigură, a acţiona la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RISC ~uri n. Pericol eventual, mai mult sau mai puţin previzibil; primejdie. /<fr. risque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RISCÁ risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-şi asuma riscul. 2. intranz. (despre fiinţe) A se expune unui risc. /<fr. risquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RISCÁ mă risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
risc (ríscuri), s.n. – Pericol posibil. Fr. risque. Este dubletul lui rizic, s.n. (primejdie), din ngr. ῥιζιϰό „soartă”, şi acesta din it. risico, var. a lui rischio. – Der. risca, vb. (a merge la risc). – Cf. rişcă.
(Dicţionarul etimologic român)
RISC s.n. Primejdie, pagubă posibilă. [< fr. risque, cf. lat. riscus, it. risco].
(Dicţionar de neologisme)
RISCÁ vb. I. tr., intr. A-şi pune în primejdie viaţa, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acţiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].
(Dicţionar de neologisme)
RISC s. n. eveniment probabil, generator de pierderi; pericol posibil. (< fr. risque)
(Marele dicţionar de neologisme)
RISCÁ vb. I. tr., intr. a-şi pune în primejdie viaţa, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acţiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
risc s. n., pl. ríscuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
riscá vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. şi pl. ríscă, 2 sg. rişti; conj. prez. 3 sg. şi pl. ríşte; imper. 2 sg. ríscă!
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RISC s. pericol, primejdie, (astăzi rar) rizie. (Cu ~ul vieţii.)
(Dicţionar de sinonime)
RISCÁ vb. 1. a-şi expune, a-şi primejdui. (Şi-a ~ viaţa.) 2. v. hazarda.
(Dicţionar de sinonime)
RISCÁ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. şi intranz. A(-şi) pune în primejdie viaţa, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acţiune nesigură, a acţiona la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RISCÁ risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-şi asuma riscul. 2. intranz. (despre fiinţe) A se expune unui risc. /<fr. risquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RISCÁ mă risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
risc (ríscuri), s.n. – Pericol posibil. Fr. risque. Este dubletul lui rizic, s.n. (primejdie), din ngr. ῥιζιϰό „soartă”, şi acesta din it. risico, var. a lui rischio. – Der. risca, vb. (a merge la risc). – Cf. rişcă.
(Dicţionarul etimologic român)
RISC s.n. Primejdie, pagubă posibilă. [< fr. risque, cf. lat. riscus, it. risco].
(Dicţionar de neologisme)
RISCÁ vb. I. tr., intr. A-şi pune în primejdie viaţa, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acţiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].
(Dicţionar de neologisme)
RISC s. n. eveniment probabil, generator de pierderi; pericol posibil. (< fr. risque)
(Marele dicţionar de neologisme)
RISCÁ vb. I. tr., intr. a-şi pune în primejdie viaţa, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acţiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
risc s. n., pl. ríscuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
riscá vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. şi pl. ríscă, 2 sg. rişti; conj. prez. 3 sg. şi pl. ríşte; imper. 2 sg. ríscă!
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RISC s. pericol, primejdie, (astăzi rar) rizie. (Cu ~ul vieţii.)
(Dicţionar de sinonime)
RISCÁ vb. 1. a-şi expune, a-şi primejdui. (Şi-a ~ viaţa.) 2. v. hazarda.
(Dicţionar de sinonime)
RISCÁ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.
(Dicţionar de sinonime)