risipire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦ Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăştia. ♦ Tranz. şi refl. A (se) răspândi, a (se) propaga o ştire, un zvon etc. ♦ tranz. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmaşi etc. 4. Refl. (Despre nori, ceaţă, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri. 5. Refl. şi tranz. A (se) destrăma, a (se) prăbuşi, a (se) nărui, a (se) surpa. ♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. 6. Tranz. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bg. razsipja, scr. rasipati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RISIPÍRE, risipiri, s.f. Acţiunea de a (se) risipi şi rezultatul ei. – V. risipi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RISIP//Í ~ésc tranz. 1) A face să se risipească. 2) (bunuri materiale) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a cheltui. ~ averea. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RISIP//Í se ~éşte intranz. 1) A se răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai mare; a se dispersa; a se împrăştia. 2) (despre construcţii) A cădea la pământ, desfăcându-se în bucăţi. 3) (despre nori, ceaţă etc.) A se împrăştia treptat, răsfirându-se; a se spulbera. 4) fig. (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

risipí (risipésc, risipít), vb. – 1. A dispersa, a împrăştia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s.n. (înv., ruină); risipă, s.f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin.
(Dicţionarul etimologic român)

risipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. risipésc, imperf. 3 sg. risipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. risipeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

risipíre s. f., g.-d. art. risipírii; pl. risipíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RISIPÍ vb. 1. v. împrăştia. 2. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) răzleţi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a împrăştia, a spulbera, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se împrăştia, a se ridica. (Ceaţa s-a ~.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a ~.) 7. a împrăştia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 8. v. răspândi. 9. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 11. v. cheltui. 12. v. irosi. 13. v. dărâma.
(Dicţionar de sinonime)

RISIPÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
(Dicţionar de sinonime)

RISIPÍRE s. 1. v. împrăştiere. 2. împrăştiere, (înv. şi reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. împrăştiere, ridicare. (~ ceţii.) 4. v. spulberare. 5. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire. (~ nisipului pe alee.) 6. v. cheltuire. 7. v. irosire. 8. v. prăbuşire.
(Dicţionar de sinonime)

RISIPÍRE s. v. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A risipi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi, a strânge
(Dicţionar de antonime)

A se risipi ≠ a se grămădi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ri ris risi risip risipi

Cuvinte se termină cu literele: re ire pire ipire sipire