rist
RIST s.n. Căpută (2.) ♢ (Mai ales în expr.) A trage (în minge), a şuta, a lovi (mingea) etc. cu ristul. (cf. germ. Rist = partea de deasupra labei piciorului < v. germ. de sus *rist < *wrist; cf. engl. wrist = încheietura mâinii < germanic. *wrihsti- < indoeurop. *urikst- = centru de rotaţie < din răd. *uer- = a învârti, a azvârli) [et. WDW]
(Alte dicţionare)
(Alte dicţionare)