ristic

RISTÍC s.n. (În sintagma) Gogoaşă de ristic = gogoaşă bogată în tanin, care se formează pe frunzele şi pe ramurile tinere al unor stejari, în urma înţepăturii făcute de o specie de viespe, şi care se întrebuinţează în medicină sub formă de tinctură, în industria chimică şi în industria tăbăcăriei. – Din tc. rastik, ngr. rastiki.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ristíc (-curi), s.n. – 1. Antimoniu. – 2. Tăciune, vopsea neagră, folosită în trecut ca fard. – Var. înv. răstic, rîstic. Tc. rastyk (Şeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legătura cu sl. chvrastŭ (Conev 49) este îndoielnică.
(Dicţionarul etimologic român)

rístic s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)