riz

RIZ, rizuri, s.n. Fisură foarte fină care se produce la suprafaţa unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuţit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Din germ. Ritz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIZ ~uri n. 1) Fisură pe suprafaţa unei piese de metal, provocată de tensiunile interne. 2) Zgârietură făcută pe o piesă pentru a o însemna. 3) Şanţ pe marginea tălpii de încălţăminte prin care trece cusătura. /<germ. Ritz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RIZ s.n. Fisură, crăpătură foarte fină care apare la suprafaţa unei piese de metal din cauza uzurii provocate de o altă piesă care alunecă pe ea. ♦ Zgârietură făcută cu un vârf ascuţit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. ♦ Şanţ în talpa încălţămintei prin care se face cusătura. [Var. ris s.n. / < germ. Ritz].
(Dicţionar de neologisme)

RIZ¹ s. n. 1. fisură fină pe suprafaţa unei piese de metal pe care alunecă o altă piesă. ♢ zgârietură cu un vârf ascuţit pe o piesă pentru a însemna într-un anumit fel. 2. şanţ în talpa încălţămintei, prin care se face cusătura. (< germ. Risz)
(Marele dicţionar de neologisme)

RIZ²(O)-, -RÍZĂ elem. „rădăcină”. (< fr. rhiz/o/-, -rhize, cf. gr. rhiza)
(Marele dicţionar de neologisme)

riz s. n., pl. rízuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RIZ s. v. jilip, scoc, uluc.
(Dicţionar de sinonime)