roșioară

ROŞIÓR, -OÁRĂ, roşiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui roşu. ♢ Pere roşioare = soi de pere care se păstrează bine toată iarna. Prune roşioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S.f. 1. (La sg.) Soi de viţă de vie cu struguri mici de culoare roşiatică, puţin răspândit în cultură. 2. Peşte cu corpul turtit lateral şi acoperit cu solzi mari, cu ochii şi cu înotătoarele roşietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S.m. (La pl.) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române; (şi la sg.) ostaş din acest corp de cavalerie. [Pr.: -şi-or] – Roşu + suf. -ior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROŞIÓR ~i m. 1) la pl. Corp de cavalerie în armata română. 2) Ostaş din acest corp. [Sil. -şi-or] /roşu + suf. ~ior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROŞIOÁRĂ¹ f. 1) Varietate autohtonă de viţă de vie, având struguri mici, roşietici. 2) Struguri din această varietate. /roşu + suf. ~oară
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROŞIOÁRĂ² roşioáre f. Peşte dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, cu solzi mari, având înotătoare şi ochi roşietici; ocheană; băbuşcă. /roşu + suf. ~oară
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

roşiór adj. m. (sil. -şi-or), pl. roşióri; f. sg. roşioáră, pl. roşioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

roşiór (mil.) s. m. (sil. -şi-or), pl. roşióri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

roşioáră (bot., zool.) s. f. (sil. -şi-oa-), g.-d. art. roşioárei; pl. roşioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ROŞIÓR s. v. boiştean, scarlatină.
(Dicţionar de sinonime)

ROŞIOÁRĂ s. (IHT.; Scardinius crythrophtalmus) ocheană, (reg.) ocheniţă, băbuşcă-roşie.
(Dicţionar de sinonime)

ROŞIOÁRĂ s. v. boiştean, filimică.
(Dicţionar de sinonime)