ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s.m. şi f. 1. (În evul mediu, în ţările române) Om aflat în dependenţă totală faţă de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care munceşte din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (şi folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deţinut, întemniţat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creştin. 2. Om aflat în relaţii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleşitoare, de o obligaţie. – Din sl. robŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROÁBĂ, roabe, s.f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanţe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată şi cu două braţe, de care împinge omul; tărăboanţă. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROB (roábă (robi, roábe) m. şi f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependenţă totală de un stăpân; sclav; serv; şerb. ♢ Calea (sau Drumul)-~ilor constelaţie constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care munceşte din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă şi execută orbeşte ordinele cuiva; sclav. ♢ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanţe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, şi prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rob (róbi), s.m. – 1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoţ. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab. – Der. roabă, s.f. (sclavă; tărăboanţă), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruţă” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s.f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s.f. (înv., sclavă); robime, s.f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s.f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s.f. (muncă, activitate); robotaş, s.m. (Trans., clăcaş), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robşag, s.n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s.m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot.
(Dicţionarul etimologic român)
rob s. m., pl. robi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cálea-Róbilor s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
roábă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRUMUL RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş.
(Dicţionar de sinonime)
CALEA-RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanţă, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROÁBĂ, roabe, s.f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanţe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată şi cu două braţe, de care împinge omul; tărăboanţă. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanţe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, şi prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rob (róbi), s.m. – 1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoţ. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab. – Der. roabă, s.f. (sclavă; tărăboanţă), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruţă” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s.f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s.f. (înv., sclavă); robime, s.f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s.f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s.f. (muncă, activitate); robotaş, s.m. (Trans., clăcaş), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robşag, s.n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s.m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot.
(Dicţionarul etimologic român)
rob s. m., pl. robi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cálea-Róbilor s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
roábă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRUMUL RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş.
(Dicţionar de sinonime)
CALEA-RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanţă, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)