ROÁDĂ s.f. v. rod.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. şi intranz. A rupe cu dinţii fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ♢ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu acelaşi lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. şi refl. A (se) distruge printr-o acţiune lentă şi îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuinţare îndelungată. ♢ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se şlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ROÁDE rod tranz. 1) A face să se roadă. 2) A rupe cu dinţii (sau cu altceva) în bucăţi mici. ~ unghiile. ♢ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu întrebări, rugăminţi etc.). 3) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic şi insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a frământa; a măcina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora puţin printr-o acţiune sistematică şi îndelungată. Ploile dese au ros malurile. ♢ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fără nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu încetul, puţin câte puţin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre încălţăminte neajustată) A face să simtă dureri (la picioare); a bate. Mă rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necăji, căutând nod în papură. /<lat. rodere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ROÁDE se roáde intranz. A-şi pierde integritatea (prin frecare, măcinare etc.). /<lat. roadere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinţii, pentru a mînca. – Mr. arod, aroş, aroadere, megl. rod, roş, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Puşcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer. – Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s.f. (loc ros, rană); rosură, s.f. (roadere, rosătură).
(Dicţionarul etimologic român)
roáde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. roádă; part. ros
(Dicţionar ortografic al limbii române)
roádă1 s.f. (înv.) rosătură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
roádă2 s.f. (reg.) rugăminte de ajutor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ROÁDE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a mânca. (Nu-ţi mai ~ unghiile.) 5. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)
(Dicţionar de sinonime)
ROÁDE vb. v. chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. şi intranz. A rupe cu dinţii fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ♢ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu acelaşi lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. şi refl. A (se) distruge printr-o acţiune lentă şi îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuinţare îndelungată. ♢ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se şlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ROÁDE se roáde intranz. A-şi pierde integritatea (prin frecare, măcinare etc.). /<lat. roadere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinţii, pentru a mînca. – Mr. arod, aroş, aroadere, megl. rod, roş, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Puşcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer. – Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s.f. (loc ros, rană); rosură, s.f. (roadere, rosătură).
(Dicţionarul etimologic român)
roáde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. roádă; part. ros
(Dicţionar ortografic al limbii române)
roádă1 s.f. (înv.) rosătură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
roádă2 s.f. (reg.) rugăminte de ajutor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ROÁDE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a mânca. (Nu-ţi mai ~ unghiile.) 5. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)
(Dicţionar de sinonime)
ROÁDE vb. v. chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.
(Dicţionar de sinonime)