ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s.m. şi f. 1. (În evul mediu, în ţările române) Om aflat în dependenţă totală faţă de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care munceşte din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (şi folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deţinut, întemniţat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creştin. 2. Om aflat în relaţii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleşitoare, de o obligaţie. – Din sl. robŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ţine în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♢ A munci din greu. 3. Tranz. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică, economică şi socială, a aservi o ţară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănţui, a încleşta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ♢ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROB (roábă (robi, roábe) m. şi f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependenţă totală de un stăpân; sclav; serv; şerb. ♢ Calea (sau Drumul)-~ilor constelaţie constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care munceşte din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă şi execută orbeşte ordinele cuiva; sclav. ♢ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ROB//Í ~ésc 1. tranz. 1) v. A ÎNROBI. 2) fig. A transforma în rob, fiind încântat de anumite însuşiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobăgi; a şerbi. /Din rob
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rob (róbi), s.m. – 1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoţ. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab. – Der. roabă, s.f. (sclavă; tărăboanţă), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruţă” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s.f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s.f. (înv., sclavă); robime, s.f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s.f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s.f. (muncă, activitate); robotaş, s.m. (Trans., clăcaş), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robşag, s.n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s.m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot.
(Dicţionarul etimologic român)
rob s. m., pl. robi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cálea-Róbilor s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
robí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robésc, imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. robeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRUMUL RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş.
(Dicţionar de sinonime)
CALEA-RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROBÍ vb. 1. v. înrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.
(Dicţionar de sinonime)
ROBÍ vb. v. aresta, captiva, deţine, domina, închide, întemniţa, reţine, stăpâni, subjuga.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A robi ≠ a dezrobi, a elibera
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ţine în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♢ A munci din greu. 3. Tranz. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică, economică şi socială, a aservi o ţară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănţui, a încleşta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ♢ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ROB//Í ~ésc 1. tranz. 1) v. A ÎNROBI. 2) fig. A transforma în rob, fiind încântat de anumite însuşiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobăgi; a şerbi. /Din rob
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rob (róbi), s.m. – 1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoţ. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab. – Der. roabă, s.f. (sclavă; tărăboanţă), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruţă” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s.f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s.f. (înv., sclavă); robime, s.f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s.f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s.f. (muncă, activitate); robotaş, s.m. (Trans., clăcaş), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robşag, s.n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s.m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot.
(Dicţionarul etimologic român)
rob s. m., pl. robi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cálea-Róbilor s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
robí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robésc, imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. robeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRUMUL RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
(Dicţionar de sinonime)
ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş.
(Dicţionar de sinonime)
CALEA-RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
ROBÍ vb. 1. v. înrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.
(Dicţionar de sinonime)
ROBÍ vb. v. aresta, captiva, deţine, domina, închide, întemniţa, reţine, stăpâni, subjuga.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A robi ≠ a dezrobi, a elibera
(Dicţionar de antonime)