robire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ţine în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♢ A munci din greu. 3. Tranz. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică, economică şi socială, a aservi o ţară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănţui, a încleşta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ♢ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROBÍRE, robiri, s.f. Acţiunea de a (se) robi şi rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ROB//Í ~ésc 1. tranz. 1) v. A ÎNROBI. 2) fig. A transforma în rob, fiind încântat de anumite însuşiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobăgi; a şerbi. /Din rob
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

robí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robésc, imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. robeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

robíre s. f., g.-d. art robírii; pl. robíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROBÍ vb. 1. v. înrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.
(Dicţionar de sinonime)

ROBÍ vb. v. aresta, captiva, deţine, domina, închide, întemniţa, reţine, stăpâni, subjuga.
(Dicţionar de sinonime)

ROBÍRE s. v. subjugare.
(Dicţionar de sinonime)

ROBÍRE s. v. captivitate, prizonierat, robie, sclavie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A robi ≠ a dezrobi, a elibera
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro rob robi robir

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire obire