ROBÓT1, roboţi, s.m. Sistem automatizat care acţionează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacţionează la anumite influenţe exterioare, dând impresia executării unor acţiuni omeneşti. ♦ Fig. Persoană care munceşte din greu şi fără să înţeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie, trecând de la una la alta; a trebălui. – Din robotă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROBÓ//T ~ţi m. 1) Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operaţii complicate, asemănătoare cu cele realizate de om. 2) fig. Persoană redusă la o stare de automat; om care munceşte din greu, în mod mecanic. /<fr. robot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ROBOT//Í ~ésc intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospo-dărie; a trebălui; a se porăi. 2) înv. A munci din greu. /Din robotă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROBÓT s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudeşte tot timpul (fără folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – muncă].
(Dicţionar de neologisme)
ROBÓT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudeşte tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot)
(Marele dicţionar de neologisme)
ROBÓT, roboţi, s.m. Maşină ale cărei mişcări pot fi programate astfel încât să execute activităţi similare cu cele efectuate de om. Termenul de robot apare prima dată în 1921 în piesa scriitorului ceh Karel Čapek „Rossum\'s Universal Robots” şi provine din slavă (robota = muncă forţată).
(Alte dicţionare)
robót s. m., pl. robóţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
robotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robotésc, imperf. 3 sg. roboteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roboteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROBOTÍ vb. 1. v. trebălui. 2. a trudi. (A ~ toată viaţa în zadar.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie, trecând de la una la alta; a trebălui. – Din robotă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ROBOT//Í ~ésc intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospo-dărie; a trebălui; a se porăi. 2) înv. A munci din greu. /Din robotă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROBÓT s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudeşte tot timpul (fără folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – muncă].
(Dicţionar de neologisme)
ROBÓT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudeşte tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot)
(Marele dicţionar de neologisme)
ROBÓT, roboţi, s.m. Maşină ale cărei mişcări pot fi programate astfel încât să execute activităţi similare cu cele efectuate de om. Termenul de robot apare prima dată în 1921 în piesa scriitorului ceh Karel Čapek „Rossum\'s Universal Robots” şi provine din slavă (robota = muncă forţată).
(Alte dicţionare)
robót s. m., pl. robóţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
robotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robotésc, imperf. 3 sg. roboteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roboteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROBOTÍ vb. 1. v. trebălui. 2. a trudi. (A ~ toată viaţa în zadar.)
(Dicţionar de sinonime)