rocaille dex - definiţie, sinonime, conjugare

rocaille

ROCAILLE adj.n. (În sintagma) Stil rocaille = gen de ornamentaţie apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite şi prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, roci). [Pr.: rocái] – Cuv. fr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROCAILLE adj. invar. Stil rocaille (şi s.n.) = stil caracteristic sec. XVIII, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite şi prin imitarea unor elemente naturale, ca grote, stânci etc. [Pron. ro-cái. / < fr. rocaille].
(Dicţionar de neologisme)

ROCAILLE [RO-CÁI] adj. inv. stil ~ (şi s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite şi prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.). (< fr. rocaille)
(Marele dicţionar de neologisme)

rocáille adj. n. [-caille pron. fr. -cai]
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ro roc roca rocai rocail

Cuvinte se termină cu literele: le lle ille aille caille