rochiei

RÓCHIE, rochii, s.f. Îmbrăcăminte femeiască la care bluza şi fusta (din acelaşi material) formează o singură piesă. [Var.: (reg.) róche s.f.] – Din bg., scr. roklja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÓCHI//E ~i f. Îmbrăcăminte femeiască la care fusta şi bluza alcătuiesc o singură piesă. ~ de gală. [G.-D. rochiei; Sil. -chi-e] /<bulg., sb. roklja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

róchie (róchii), s.f. – Îmbrăcăminte femeiască. – Var. roche. Sb. roklja (Cihac, II, 316), din germ. Rock, de unde şi roc, s.n. (redingotă, veston).
(Dicţionarul etimologic român)

róchie s. f. (sil. -chi-e), art. róchia (sil. -chi-a), g.-d. art. róchiei; pl. róchii, art. róchiile (sil. -chi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ROCHIA-CÉRULUI s. v. rourică.
(Dicţionar de sinonime)

ROCHIA-RÂNDUNÉLEI s. v. rochiţa-rândunelei, rochiţa-rândunicii, volbură.
(Dicţionar de sinonime)

RÓCHIE s. v. foi, fustă, poală.
(Dicţionar de sinonime)