rocoşi

ROCOŞÍ, rocoşesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti, a se răscula. – Din pol. rokoszyc\'sie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ROCOŞ//Í mă ~ésc intranz. înv. A se ridica la luptă; a se revolta; a se răzvrăti; a se răscula. / < pol. rokoszyc sie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rocoşí (rocoşésc, rocoşít), vb. refl. – A se răzvrăti, a se răscula. – Var. răcoşi. Pol. rokosz „ridicare, răscoală” (Cihac, II, 316), rokoszyć sę „a se răscula”, cf. rut. rakaš, rus. rokoš. – Der. rocoşan, s.m. (rebel); rocoşelnic, adj. (rebel); rocoşitură, s.f. (răscoală). Toate aceste cuvinte sînt înv., sec. XVII-XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)

rocoşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rocoşésc, imperf. 3 sg. rocoşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rocoşeáscă; ger. rocoşínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ROCOŞÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.
(Dicţionar de sinonime)