rod dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. şi intranz. A rupe cu dinţii fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ♢ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu acelaşi lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. şi refl. A (se) distruge printr-o acţiune lentă şi îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuinţare îndelungată. ♢ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se şlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROD, roade, s.n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obţinute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ♢ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ♢ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late şi lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceaţă de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acţiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roádă s.f.] – Din sl. rodŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ROÁDE rod tranz. 1) A face să se roadă. 2) A rupe cu dinţii (sau cu altceva) în bucăţi mici. ~ unghiile. ♢ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu întrebări, rugăminţi etc.). 3) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic şi insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a frământa; a măcina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora puţin printr-o acţiune sistematică şi îndelungată. Ploile dese au ros malurile. ♢ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fără nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu încetul, puţin câte puţin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre încălţăminte neajustată) A face să simtă dureri (la picioare); a bate. Mă rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necăji, căutând nod în papură. /<lat. rodere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ROÁDE se roáde intranz. A-şi pierde integritatea (prin frecare, măcinare etc.). /<lat. roadere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROD roáde n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recoltă. ♢ Cu ~ roditor. ~ul-pământului plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, lucioase, după a cărei dezvoltare florală, în popor, se apreciază recolta aşteptată. 2) fig. Rezultat al unei acţiuni; consecinţă; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) înv. pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinţii ei; odraslă. /<sl. rodu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinţii, pentru a mînca. – Mr. arod, aroş, aroadere, megl. rod, roş, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Puşcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer. – Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s.f. (loc ros, rană); rosură, s.f. (roadere, rosătură).
(Dicţionarul etimologic român)

rod (roáde), s.n. – 1. Reproducere. – 2. Fruct. – Mr., megl. rod. Sl. rodŭ „specie” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 316), cf. bg. rod „fruct”. – Der. roadă, s.f. (fruct, produs, recoltă); rodi, vb. (a da naştere; a produce, a fructifica), din sl. roditi; rodini, s.f. pl. (zi de naştere, reproducere; generare; creaţie; vizită care se face unei lăuze şi cadoul care i se duce), din sl. rodiny; roditor, adj. (fructifer); rodnic, adj. (fructifer; prosper, fecund); rodnicie, s.f. (fecunditate); nerodnic, adj. (care nu face fructe); rodos, adj. (productiv).
(Dicţionarul etimologic român)

roáde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. roádă; part. ros
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ródul-pământului s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rod s. n., pl. roáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROÁDE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a mânca. (Nu-ţi mai ~ unghiile.) 5. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)
(Dicţionar de sinonime)

ROÁDE vb. v. chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.
(Dicţionar de sinonime)

ROD s. (BOT.) 1. v. fruct. 2. v. recoltă. 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strâns ~ul câmpului.) 4. rodul-pământului (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pământului, piciorul-viţelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoşoaică, hribă, mărceţ, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.
(Dicţionar de sinonime)

ROD s. v. avantaj, beneficiu, câştig, coborâtor, consecinţă, descendent, efect, folos, generaţie, neam, odraslă, profit, progenitură, repercusiune, rezultat, scoborâtor, seminţie, spiţă, testicul, urmare, urmaş, viţă, vlăstar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro

Cuvinte se termină cu literele: od