rodnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÓDNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RODNIC//Í ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rodniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÓDNIC adj. v. fertil.
(Dicţionar de sinonime)

RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro rod rodn rodni rodnic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici dnici odnici