roentgen

RÓENTGEN s.m. v. röntgen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROENTGEN [pr.: röntghén] ~i m. fiz. Unitate de măsură pentru radiaţii. ♢ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiaţie. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris şi röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].
(Dicţionar de neologisme)

ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) raze X”, „care foloseşte raze X”. [Pron. röntghen-, scris şi röntgen-. / < fr. röntgen].
(Dicţionar de neologisme)

ROENTGEN¹ s. m. elem. röntgen¹. ()
(Marele dicţionar de neologisme)

ROENTGEN¹- elem. röntgen²-.
(Marele dicţionar de neologisme)