roi dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROI1, roi, s.m. Roit, roire. Epoca roilor. – Din roi3.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROI2, roiuri, s.n. 1. Grup compact de albine, ieşite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulţime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mişcare. ♦ Mulţime de lucruri de acelaşi fel (văzute în mişcare). 3. Grup de corpuri cereşti, relativ concentrate în spaţiu, având caracteristici care sugerează o provenienţă comună. – Din sl. roj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieşi din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-şi căuta un nou locaş şi a da naştere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din acelaşi loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mişuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROI róiuri n. 1) Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost. 2) fig. Grup de fiinţe sau de obiecte în mişcare. ♢ ~ meteoric ansamblu de meteori ale căror traiectorii luminoase pe bolta cerească pornesc din acelaşi punct. ♢ Roiuri de stele concentrări de stele având aceeaşi provenienţă şi proprietăţi similare. /<sl. roj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RO//Í ~iésc intranz. 1) (despre albine) A părăsi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, păsări) A zbura în număr mare (ca un roi). 3) fig. (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca fără întrerupere, grăbit şi haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a mişuna; a fojgăi; a foşni. /<bulg. roja, sb. rojiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

roi (-iuri), s.n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca în roi; a mişuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, cf. bg. rojă; roinic, adj. (mobil, care se mişcă de colo colo, care roieşte); roiniţă, s.f. (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un bg. *roinica; roişte, s.f. (roire; melisă); roit, s.n. (roire).
(Dicţionarul etimologic român)

roi (roire) s. m., pl. roi, art. roii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

roi (grup) s. n., pl. róiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

roí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

roi s.m. (reg.) pui de căprioară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
IARBA-RÓILOR s. v. melisă, roiniţă.
(Dicţionar de sinonime)

ROI s. v. matcă.
(Dicţionar de sinonime)

ROÍ vb. v. forfoti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro

Cuvinte se termină cu literele: oi