roii

ROI¹, roi, s.m. Roit, roire. Epoca roilor. – Din roi³.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROͳ, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieşi din stup zburând în roiuri² (1) spre a-şi căuta un nou locaş şi a da naştere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din acelaşi loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mişuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RO//Í ~iésc intranz. 1) (despre albine) A părăsi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, păsări) A zbura în număr mare (ca un roi). 3) fig. (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca fără întrerupere, grăbit şi haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a mişuna; a fojgăi; a foşni. /<bulg. roja, sb. rojiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

roi (roire) s. m., pl. roi, art. roii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

roí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

roi s.m. (reg.) pui de căprioară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
IARBA-RÓILOR s. v. melisă, roiniţă.
(Dicţionar de sinonime)

ROÍ vb. v. forfoti.
(Dicţionar de sinonime)