roinic

RÓINIC, -Ă, roinici, -ce, adj. (Rar; despre grupuri) Care este în mişcare vie, care se răspândeşte pornind din acelaşi loc. – Roi² + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÓINI//C ~că (~ci, ~ce) rar Care se mişcă de colo până colo, ca un roi; care se află în mişcare. /roi + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

róinic adj. m., pl. róinici; f. sg. róinică, pl. róinice
(Dicţionar ortografic al limbii române)