romaniţă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROMANÍŢĂ, romaniţe, s.f. (Bot.; regional) Muşeţel. [Var.: romăníţă s.f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec\'.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROMĂNÍŢĂ s.f. v. romaniţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROMANÍŢ//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee anu-ală, cu frunze alterne divizate şi cu flori aromate, albe pe margini şi galbene în centru, folosită în medicină; muşeţel. 2) Plantă er-bacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. [G.-D. romaniţei] /roman + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

romaníţă (romaníţe), s.f. – 1. Muşeţel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Muşeţel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniţă, romoniţă. De la roman „romaniţă puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „muşeţel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”.
(Dicţionarul etimologic român)

romaníţă s. f., g.-d. art. romaníţei; pl. romaníţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROMÂNÍT adj. v. românizat.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANIŢĂ-MÁRE s. v. crizantemă, dumitriţă, margaretă, tufănică.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANIŢĂ PROÁSTĂ s. v. romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANÍŢĂ s. v. granat, muşeţel, spilcuţă.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANÍŢĂ s. (BOT.) romaniţă neadevărată v. romaniţă nemirositoare; romaniţă nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniţă neadevărată, (reg.) mărăriţă, roman, tătăişi (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaştei, muşeţel-prost, ochiul-boului, romaniţă proastă, romaniţă puturoasă, romon-bolund.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANIŢĂ PUTUROÁSĂ s. v. romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANIŢĂ-PUTUROÁSĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriţă, mărariul-câinelui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro rom roma roman romani

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita anita manita