ROMANÍSTICĂ s.f. Disciplină lingvistică şi filologică ce se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice. – Din germ. Romanistik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROMANÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice; lingvistică romanică. /<germ. Romanistik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROMANÍSTICĂ s.f. Disciplină lingvistică şi filologică care studiază limbile romane. [< it. romanistica, germ. Romanistik].
(Dicţionar de neologisme)
ROMANÍSTICĂ s. f. disciplină lingvistică şi filologică care studiază limbile romanice. (< germ. Romanistik)
(Marele dicţionar de neologisme)
ROMÂNÍSTICĂ s. f. studiul limbii, culturii şi literaturii române. (< român + -istică)
(Marele dicţionar de neologisme)
romanístică s. f., g.-d. art. romanísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
românístică s. f., g.-d. art. românísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROMANÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice; lingvistică romanică. /<germ. Romanistik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ROMANÍSTICĂ s. f. disciplină lingvistică şi filologică care studiază limbile romanice. (< germ. Romanistik)
(Marele dicţionar de neologisme)
ROMÂNÍSTICĂ s. f. studiul limbii, culturii şi literaturii române. (< român + -istică)
(Marele dicţionar de neologisme)
romanístică s. f., g.-d. art. romanísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
românístică s. f., g.-d. art. românísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)