romantism dex - definiţie, sinonime, conjugare

romantism

[Sinonime]
ROMANTÍSM s.n. Mişcare artistică şi literară apărută la începutul sec. XIX ca o reacţie împotriva clasicismului şi regulilor lui formale, care a preluat tradiţiile naţionale şi populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia şi libertatea de expresie. ♢ Ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. ♦ Romantism economic = curent utopic apărut în economia politică, în secolul trecut. – Din fr. romantisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROMANTÍSM ~e n. 1) (în arta şi literatura sec. XIX) Curent apărut ca reacţie împotriva clasicismului, care susţinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etc., dând frâu liber imaginaţiei. 2) Atitudine romantică; comportament romantic. /<fr. romantisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROMANTÍSM s.n. 1. Mişcare literară şi artistică, apărută în Europa la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX ca o reacţie împotriva clasicismului, caracterizată prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate şi de imaginaţie şi prin zugrăvirea figurilor excepţionale. ♦ Ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; înclinare spre visare, spre melancolie; romanţiozitate. 2. Romantism filozofic = denumire dată teoriilor care pun accent pe intuiţie ca metodă de cunoaştere, pe libertatea şi spontaneitatea de gândire şi de faptă, precum şi pe pasiuni şi interese în morală, ca o reacţie contra filozofiei clasice, raţionale. [< fr. romantisme].
(Dicţionar de neologisme)

ROMANTÍSM s. n. 1. mişcare literară şi artistică, apărută în Europa la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, ca o reacţie împotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate şi imaginaţie şi prin zugrăvirea de eroi excepţionali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; înclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioadă în istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice în favoarea libertăţii şi fanteziei, prin intensitatea şi spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire dată teoriilor care pun accent pe intuiţie ca metodă de cunoaştere, pe libertatea şi spontaneitatea de gândire şi de faptă, precum şi pe pasiuni şi interese în morală, ca o reacţie contra filozofiei clasice, raţionale. (< fr. romantisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

romantísm s. n., (atitudini) pl. romantísme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROMANTÍSM s. 1. (rar) romanticism. (~ literar.) 2. (peior.) romanţiozitate. (~ul unui tânăr visător.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro rom roma roman romant

Cuvinte se termină cu literele: sm ism tism ntism antism