ronțăială
[Sinonime]
RONŢĂIÁLĂ, ronţăieli, s.f. Faptul de a ronţăi; zgomot produs de roaderea cu dinţii a unui corp tare: ronţăire, ronţăit. [Pr.: -ţă-ia-] – Ronţăi + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ronţăiálă s. f., g.-d. art. ronţăiélii; pl. ronţăiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RONŢĂIÁLĂ s. v. ronţăit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ronţăiálă s. f., g.-d. art. ronţăiélii; pl. ronţăiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RONŢĂIÁLĂ s. v. ronţăit.
(Dicţionar de sinonime)