rond dex - definiţie, sinonime, conjugare

rond

[Sinonime]
ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s.n., (4) ronde, adj. 1. S.n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S.n. Piaţetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulaţie, având adesea la mijloc o plantaţie de flori sau un monument. 3. S.n. Inspecţie de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecţie. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ♢ Ofiţer de rond = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ♢ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecţia (santinelelor) sau a face inspecţie. 4. S.n. (Cor.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase şi drepte; literă astfel scrisă. Peniţă rondă = peniţă specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROND1 ~ă (~e) rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. ♢ Scriere ~ă scriere cu litere rotunde şi groase. Peniţă ~ă peniţă cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROND2 ~uri n. 1) Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai înalt decât terenul din jur. 2) Piaţă mică circulară, de unde pornesc mai multe artere de circulaţie, având în centru o plantaţie de flori sau un monument. 3) mil. rar Inspecţie de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garni-zoană. 4) Figură în formă de cerc. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rond (rónduri), s.n. – 1. Cerc, rotund. – 2. Strat (rotund) de flori. – 3. Inspecţie, pază. – Var. (sensul 2) ront. Fr. rond confundat cu fr. ronde. – Der. rondă, s.f. (mantou, palton; adj., [literă] rotundă); rondel., s.n., din fr. rondeau.
(Dicţionarul etimologic român)

ROND1 s.n. 1. Porţiune de pământ (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piaţă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. [< fr. rond].
(Dicţionar de neologisme)

ROND2 s.n. 1. Inspecţie făcută în timpul nopţii la diferite posturi de pază ale unei unităţi militare pentru a observa dacă totul este în ordine. ♦ Ansamblul celor care fac această inspecţie. ♢ Ofiţer de rond = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăţi în spatele crenelurilor, care permitea mişcarea apărătorilor. 2. (Muz.) Rondă. [< fr. ronde].
(Dicţionar de neologisme)

ROND3 s.n. (Coregr.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. [< fr. rond (de jambe)].
(Dicţionar de neologisme)

ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decât terenul din jur. 2. piaţetă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspecţie făcută în timpul nopţii la diferite posturi de pază militare pentru a controla santinelele. ♢ ansamblul celor care fac această inspecţie. o ofiţer de ~ = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană. 4. (coregr.) mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. (< fr. rond)
(Marele dicţionar de neologisme)

A ROND s.n. Semnul tipografic @, numit şi a comercial sau coadă-de-maimuţă; folosit mai ales în adresele de poştă electronică, are semnificaţia „la” şi precede porţiunea de adresă care reprezintă domeniul virtual (exemplu: c u t a r e s c u@ d o m e n i u l. m e u).
(Alte dicţionare)

rond s. n., pl. rónduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROND adj. v. circular, rotund.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro ron

Cuvinte se termină cu literele: nd ond