ronda dex - definiţie, sinonime, conjugare
RONDÁ, rondéz, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă şi dreaptă; peniţă rondă = peniţă specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond2 (2) [în DN]. [< fr. ronde].
(Dicţionar de neologisme)

RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă şi dreaptă. o peniţă ~ = peniţă specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)
(Marele dicţionar de neologisme)

RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)
(Marele dicţionar de neologisme)

RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1)
(Marele dicţionar de neologisme)

róndă adj. f., pl. rónde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rondá vb., ind. prez. 1 sg. rondéz, 3 sg. şi pl. rondeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ro ron rond

Cuvinte se termină cu literele: da nda onda