rondel

RONDÉL, rondeluri, s.n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al şaptelea şi al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea şi ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RONDÉL ~uri n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, compusă din treisprezece (sau paisprezece) versuri repartizate în trei strofe, cu anumite repetări ale primelor două versuri. /<it. rondello, fr. rondel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri şi formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene şi o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al şaselea, versul întâi revenind şi în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].
(Dicţionar de neologisme)

RONDÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene şi o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al şaselea, versul întâi revenind şi în încheiere. (< fr. rondel, it. rondello)
(Marele dicţionar de neologisme)

rondél s. n., pl. rondéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)