RONDEÁ s.f. v. rondelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RONDÉLĂ, rondele, s.f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori feţele profilate, cu întrebuinţări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subţire, care acoperă alicele într-un cartuş de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecţionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâţi etc. [Var.: rondeá s.f.] – Din fr. rondelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă şi dreaptă; peniţă rondă = peniţă specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond2 (2) [în DN]. [< fr. ronde].
(Dicţionar de neologisme)
RONDÉLĂ s.f. 1. Disc de metal găurit care se pune între o piuliţă şi o piesă care trebuie strânsă; şaibă. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. ♦ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea vârstei etc. [< fr. rondelle].
(Dicţionar de neologisme)
RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă şi dreaptă. o peniţă ~ = peniţă specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)
(Marele dicţionar de neologisme)
RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)
(Marele dicţionar de neologisme)
RONDÉLĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliţă care trebuie strânsă; şaibă. ♢ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. ♢ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle)
(Marele dicţionar de neologisme)
róndă adj. f., pl. rónde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rondélă s. f., g.-d. art. rondélei; pl. rondéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RONDÉLĂ s. (TEHN.) şaibă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RONDÉLĂ, rondele, s.f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori feţele profilate, cu întrebuinţări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subţire, care acoperă alicele într-un cartuş de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecţionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâţi etc. [Var.: rondeá s.f.] – Din fr. rondelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RONDÉLĂ s.f. 1. Disc de metal găurit care se pune între o piuliţă şi o piesă care trebuie strânsă; şaibă. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. ♦ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea vârstei etc. [< fr. rondelle].
(Dicţionar de neologisme)
RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă şi dreaptă. o peniţă ~ = peniţă specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)
(Marele dicţionar de neologisme)
RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)
(Marele dicţionar de neologisme)
RONDÉLĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliţă care trebuie strânsă; şaibă. ♢ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. ♢ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle)
(Marele dicţionar de neologisme)
róndă adj. f., pl. rónde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rondélă s. f., g.-d. art. rondélei; pl. rondéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RONDÉLĂ s. (TEHN.) şaibă.
(Dicţionar de sinonime)