RONDÉLĂ, rondele, s.f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori feţele profilate, cu întrebuinţări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subţire, care acoperă alicele într-un cartuş de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecţionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâţi etc. [Var.: rondeá s.f.] – Din fr. rondelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RONDÉL//A ~e f. 1) Disc mic, subţire, cu gaură la mijloc, care se îmbracă pe şurub, între piesa fixată şi piuliţă, pentru a asigura o îmbinare mai bună; şaibă. 2) Bucată mică, rotundă, de carton, care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. 3) Fiecare dintre bucăţile rotunde de metal pregătite special pentru baterea monedelor şi medaliilor. 4) Mostră transversală din trunchiul unui copac, folosită pentru analiza structurii microscopice sau pentru determinarea vârstei arborilor. [G.-D. rondelei] /<fr. rondelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RONDÉLĂ s.f. 1. Disc de metal găurit care se pune între o piuliţă şi o piesă care trebuie strânsă; şaibă. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. ♦ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea vârstei etc. [< fr. rondelle].
(Dicţionar de neologisme)
RONDÉLĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliţă care trebuie strânsă; şaibă. ♢ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. ♢ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle)
(Marele dicţionar de neologisme)
rondélă s. f., g.-d. art. rondélei; pl. rondéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RONDÉLĂ s. (TEHN.) şaibă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RONDÉL//A ~e f. 1) Disc mic, subţire, cu gaură la mijloc, care se îmbracă pe şurub, între piesa fixată şi piuliţă, pentru a asigura o îmbinare mai bună; şaibă. 2) Bucată mică, rotundă, de carton, care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. 3) Fiecare dintre bucăţile rotunde de metal pregătite special pentru baterea monedelor şi medaliilor. 4) Mostră transversală din trunchiul unui copac, folosită pentru analiza structurii microscopice sau pentru determinarea vârstei arborilor. [G.-D. rondelei] /<fr. rondelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RONDÉLĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliţă care trebuie strânsă; şaibă. ♢ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuş de vânătoare. ♢ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porţiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle)
(Marele dicţionar de neologisme)
rondélă s. f., g.-d. art. rondélei; pl. rondéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RONDÉLĂ s. (TEHN.) şaibă.
(Dicţionar de sinonime)