ronjare

RONJÁ, ronjéz, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A coroda (3). – Din fr. ronger.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RONJÁRE, ronjări, s.f. Procedeu folosit în imprimarea desenelor pe ţesături, care constă în aplicarea, pe ţesăturile vopsite în prealabil, a unor reactivi (ronjanţi) care au proprietatea de a înlătura culoarea, ţesătura devenind albă pe porţiunile de aplicare a acestora. – Cf. fr. r o n g e a g e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RONJÁ vb. I. tr. A coroda. [< fr. ronger].
(Dicţionar de neologisme)

RONJÁRE s.f. Procedeu de imprimare a desenelor pe ţesături, care constă în aplicarea pe ţesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea; corodare. [< fr. ronger].
(Dicţionar de neologisme)

RONJÁRE s. f. procedeu de imprimare a desenelor pe ţesături prin aplicarea pe ţesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea. (după fr. rongeage)
(Marele dicţionar de neologisme)

ronjá vb., ind. prez. 1 sg. ronjéz, 3 sg. şi pl. ronjeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ronjáre s. f., g.-d. art. ronjării; pl. ronjări
(Dicţionar ortografic al limbii române)