rostire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunţa, a-şi spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziţie, un ordin, o sentinţă. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfăşura pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, desfăşurând în acelaşi timp o porţiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ţesutul de câte ori rostul se micşorează. – Din rost.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROSTÍRE, rostiri, s.f. Faptul de a rosti. – V. rosti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ROST//Í1 ~ésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunţa; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în faţa publicu-lui. ~ o cuvântare. /Din rost
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ROST//Í2 ~ésc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul tălpigelor poziţia firelor de urzeală, prin care trece suveica. /Din rost
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ROST//Í mă ~ésc intranz. rar A-şi exprima punctul de vedere; a-şi spune părerea; a se pronunţa. /Din rost
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rostíre s. f., g.-d. art. rostírii; pl. rostíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunţa. 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferinţă.) 8. a pronunţa, a ţine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunţa. (A ~ sentinţa.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)
(Dicţionar de sinonime)

ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese.
(Dicţionar de sinonime)

ROSTÍRE s. 1. v. pronunţare. 2. v. dicţiune. 3. v. fo-netism. 4. v. formulare. 5. (JUR.) pronunţare. (După ~ sentinţei.) 6. pronunţare, ţinere. (~ unui discurs.)
(Dicţionar de sinonime)

ROSTÍRE s. v. stil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro ros rost rosti rostir

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire stire ostire