rostitor
ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Şi substantivat) Care rosteşte, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
rostitór adj. m., pl. rostitóri; f.sg. şi pl. rostitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
rostitór adj. m., pl. rostitóri; f.sg. şi pl. rostitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)