rostogolire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROSTOGOLÍ, rostogolésc, vb. IV. Refl. şi tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuşi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli. ♢ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mişca ochii cu vioiciune încoace şi încolo. ♦ Tranz. Fig. A împinge înainte dând impresia unei mişcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, s.f. Acţiunea de a (se) rostogoli şi rezultatul ei; rostogolit. – V. rostogoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ROSTOGOL//Í ~ésc tranz. A face să se rostogolească. /Din rostogol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ROSTOGOL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se mişca, dându-se de-a dura. 2) (despre ape curgătoare) A curge în valuri repezi. /Din rostogol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rostogolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rostogolésc, imperf. 3 sg. rostogoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rostogoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rostogolíre s. f., g.-d. art. rostogolírii; pl. rostogolíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROSTOGOLÍ vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. tăvăli. 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. prăbuşi.
(Dicţionar de sinonime)

ROSTOGOLÍRE s. 1. v. tăvălire. 2. v. prăbuşire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro ros rost rosto rostog

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire olire golire