rostru dex - definiţie, sinonime, conjugare

rostru

RÓSTRU, rostruri, s.n. 1. Organ bucal la unele insecte (muşte, ploşniţe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor şi altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÓSTRU ~ri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasă a botului unor peşti. /<lat. rostrum, fr. rostre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formaţie anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].
(Dicţionar de neologisme)

RÓSTRU1 s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 2. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor peşti. ♢ trompă alungită la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)
(Marele dicţionar de neologisme)

-RÓSTRU elem. rostr(i)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

róstru s. n., art. róstrul; pl. róstruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ro ros rost rostr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru ostru