rostuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROSTUÍ, rostuiésc, vb. IV. Tranz. 1. A aşeza, a aranja aşa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situaţie convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanşare şi a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei şosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltraţie. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de ţesut. 5. A bate, de o parte şi de alta, vârful dinţilor unei pânze de ferăstrău. – Rost + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROSTUÍT, -Ă, rostuiţi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Aşezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situaţie, cu gospodărie. 2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanş. – V. rostui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ROSTU//Í ~iésc tranz. 1) A aşeza conform unor cerinţe de ordin practic. 2) (per-soane) A aranja într-un post, într-un loc bun. 3) rar A găsi la repezeală. 4) (urzeală) A face să formeze un rost. 5) (rosturile unei con-strucţii) A astupa cu mortar sau cu un alt material (pentru a împiedica pătrunderea apei). /rost + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rostuí vb., ind. prez. 1 sg. şi. 3 pl. rostuiésc, imperf. 3 sg. rostuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rostuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROSTUÍ vb. 1. v. rândui. 2. (TEXT.) a năvădi, a rosti. (A ~ urzeala.)
(Dicţionar de sinonime)

ROSTUÍ vb. v. aşeza, procura.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro ros rost rostu rostui

Cuvinte se termină cu literele: it uit tuit stuit ostuit