ROTÍ, rotésc, vb. IV. 1. Refl. A se mişca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotaţie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa mişcându-se în cerc. ♢ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câştige simpatia, bunăvoinţa. 6. Tranz. A-şi plimba ochii, privirea în toate părţile, de jur împrejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc. 8. Refl. şi tranz. (Despre păsări) A-şi desface penele cozii şi aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [Var.: (rar) rotá vb. I] – Din roată.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTÍRE, rotiri, s.f. Acţiunea de a (se) roti; învârtire, mişcare în cerc sau în spirală. ♦ Mişcare de rotaţie. – V. roti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ROT//Í ~ésc tranz. 1) A face să se rotească. 2) (frânghii, sârme etc.) A înfăşura în formă de roată; a face colac. /Din roată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ROT//Í mă ~ésc intranz. 1) A descrie mişcări circulare; a se rostogoli. 2) fig. A se învârti mereu în căutarea unui profit. /Din roată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROTI- v. roto-.
(Dicţionar de neologisme)
ROTI- elem. roto-.
(Marele dicţionar de neologisme)
rotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rotésc, imperf. 3 sg. roteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rotíre s. f., g.-d. art. rotírii; pl. rotíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Îşi ~ coada.)
(Dicţionar de sinonime)
ROTÍRE s. 1. v. răsucire. 2. v. rotaţie. 3. v. pivotare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTÍRE, rotiri, s.f. Acţiunea de a (se) roti; învârtire, mişcare în cerc sau în spirală. ♦ Mişcare de rotaţie. – V. roti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ROT//Í mă ~ésc intranz. 1) A descrie mişcări circulare; a se rostogoli. 2) fig. A se învârti mereu în căutarea unui profit. /Din roată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROTI- v. roto-.
(Dicţionar de neologisme)
ROTI- elem. roto-.
(Marele dicţionar de neologisme)
rotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rotésc, imperf. 3 sg. roteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rotíre s. f., g.-d. art. rotírii; pl. rotíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Îşi ~ coada.)
(Dicţionar de sinonime)
ROTÍRE s. 1. v. răsucire. 2. v. rotaţie. 3. v. pivotare.
(Dicţionar de sinonime)