ROTÍ, rotésc, vb. IV. 1. Refl. A se mişca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotaţie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa mişcându-se în cerc. ♢ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câştige simpatia, bunăvoinţa. 6. Tranz. A-şi plimba ochii, privirea în toate părţile, de jur împrejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc. 8. Refl. şi tranz. (Despre păsări) A-şi desface penele cozii şi aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [Var.: (rar) rotá vb. I] – Din roată.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTÍT s.n. 1. Rotire. 2. Cântecul şi jocul cocoşului-de-munte în perioada de împerechere. – V. roti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ROT//Í ~ésc tranz. 1) A face să se rotească. 2) (frânghii, sârme etc.) A înfăşura în formă de roată; a face colac. /Din roată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ROT//Í mă ~ésc intranz. 1) A descrie mişcări circulare; a se rostogoli. 2) fig. A se învârti mereu în căutarea unui profit. /Din roată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROTI- v. roto-.
(Dicţionar de neologisme)
ROTI- elem. roto-.
(Marele dicţionar de neologisme)
rotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rotésc, imperf. 3 sg. roteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rotít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Îşi ~ coada.)
(Dicţionar de sinonime)
ROTÍT adj. v. răsucit.
(Dicţionar de sinonime)
ROTÍT s. v. rotaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTÍT s.n. 1. Rotire. 2. Cântecul şi jocul cocoşului-de-munte în perioada de împerechere. – V. roti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ROT//Í mă ~ésc intranz. 1) A descrie mişcări circulare; a se rostogoli. 2) fig. A se învârti mereu în căutarea unui profit. /Din roată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROTI- v. roto-.
(Dicţionar de neologisme)
ROTI- elem. roto-.
(Marele dicţionar de neologisme)
rotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rotésc, imperf. 3 sg. roteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rotít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Îşi ~ coada.)
(Dicţionar de sinonime)
ROTÍT adj. v. răsucit.
(Dicţionar de sinonime)
ROTÍT s. v. rotaţie.
(Dicţionar de sinonime)