rotocolit

ROTOCOLÍ, rotocolésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliţi, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ROTOCOL//Í ~ésc tranz. A face să se rotocolească. /Din rotocol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ROTOCOL//I mă ~ésc intranz. rar 1) A face rotocoale; a descrie mişcări circu-lare; a se roti. 2) A se face rotocol. /Din rotocol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rotocolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rotocolésc, imperf. 3 sg. rotocoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rotocoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ROTOCOLÍ vb. v. învârti, răsuci, roti, rula, suci.
(Dicţionar de sinonime)

ROTOCOLÍT adj. v. circular, rotund.
(Dicţionar de sinonime)