rotogravură
ROTOGRAVÚRĂ, rotogravuri, s.f. Rotoheliografie. – Din fr. rotogravure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTOGRAVÚRĂ s.f. Heliogravură obţinută mecanic pe clişee curbe de cupru la rotativă. [< fr. rotogravure].
(Dicţionar de neologisme)
ROTOGRAVÚRĂ s. f. rotoheliografie. (< fr. rotogravure)
(Marele dicţionar de neologisme)
rotogravúră s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. rotogravúrii; pl. rotogravúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTOGRAVÚRĂ s.f. Heliogravură obţinută mecanic pe clişee curbe de cupru la rotativă. [< fr. rotogravure].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
rotogravúră s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. rotogravúrii; pl. rotogravúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)