rotund dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROTÚND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s.n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colţuri. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafaţă) Care are toate punctele la aceeaşi distanţă de un punct dat; în formă de cerc. 2. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Împlinit, grăsuţ, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantităţi) Fără fracţiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat2 (II). II. S.n. Figură, suprafaţă în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. şi reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROTÚN//D ~dă (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcătuit din unităţi fără fracţiuni sau subdiviziuni; întreg. ♢ Sumă ~dă sumă considerabilă. 3) (despre fiinţe sau despre părţile corpului lor) Care este grăsuţ. /<lat. retundus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rotúnd (rotúndă), adj. – în formă de cerc. – Var. rătund. Lat. rŏtŭndus, cf. it. rotondo, tondo, sard. tundu. Var. retŭndus care se propune în general pentru rom. (Densusianu, Hlr., 92, 94; Puşcariu 1451; Tiktin; REW 73; Candrea), nu este necesară pentru a explica rezultatul rom., rătund, cf. forasfără, locustalăcustă, etc. Forma rotund nu este un hipercultism, cum insinuează Tiktin şi Scriban, ci pare rezultatul final al evoluţiei lui ră- în Munt., cf. palumbusporumb, răcodelierocodelii, răpotiniropotini, etc. Rătund nu se aude în Munt., din păcate, acest cuvînt nu figurează în ALR. Der. rotunji (var. rătunji, înv. rătunzi), vb. (a face rotund); rotunjime (var. rătunzime), s.f. (calitatea de a fi rotund); rotunjitură, s.f. (rotunjime); rotunjor, s.m. (monedă, ban); rotunjoară, s.f. (plantă, Homogyne alpina).
(Dicţionarul etimologic român)

pápură-rotúndă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rotúnda-puturoásă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rotúnd adj. m., pl. rotúnzi; f. sg. rotúndă, pl. rotúnde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rotúnd s. n., pl. rotúnduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PAPURĂ-ROTÚNDĂ s. v. pipirig, rogoz.
(Dicţionar de sinonime)

ROTÚND adj. 1. v. circular. 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spaţiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneţ. (Cap ~.) 4. v. gras. 5. v. grăsuţ. 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Braţe ~.) 7. v. întreg.
(Dicţionar de sinonime)

ROTÚND adj. v. globular, sferic, sferiform.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro rot rotu rotun

Cuvinte se termină cu literele: nd und tund otund