rotunjit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ROTUNJÍ, rotunjésc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile şi colţurile unui corp (prin tăiere, aşchiere etc.) pentru a obţine suprafeţe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în aşa fel încât linia hotarului să fie cât mai puţin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngraşa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunjí, rotunzí vb. IV] – Din rotund.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ♢ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulaţie suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunţată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ROTUNJ//Í ~ésc tranz. 1) (linii, numere, colţuri etc.) A face să fie rotund. 2) fig. (averi, sume etc.) A face mai mare; a spori; a mări; a majora. 3) A face să se rotunjească. /Din rotund
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ROTUNJ//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) rotund. 2) fig. (despre persoane) A se face mai plin, mai gras; a se îngrăşa; a se împlini. ~ la faţă. /Din rotund
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rotunjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rotunjésc, imperf. 3 sg. rotunjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rotunjeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ROTUNJÍ vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-şi ~ barba.) 2. v. îngrăşa. 3. v. mări. 4. v. completa.
(Dicţionar de sinonime)

ROTUNJÍT adj. 1. v. gras. 2. v. mărit. 3. completat, împlinit, întregit. (Sumă ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro rot rotu rotun rotunj

Cuvinte se termină cu literele: it jit njit unjit tunjit