rotunjitor

ROTUNJITÓR, rotunjitoare, s.n. Unealtă care serveşte la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secţiune circulară. – Rotunji + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROTUNJIT//ÓR ~oáre n. Unealtă pentru fasonarea sau pentru netezirea pieselor de formă rotundă. /rotund + suf. ~ior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rotunjitór s. n., pl. rotunjitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)