rourarea

ROURÁRE, rourări, s.f. Acţiunea de a (se) roura şi rezultatul ei. [Pr.: ro-u-] – V. roura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

rouráre s. f. (sil. ro-u-), g.-d. art. rourării; pl. rourări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ro rou rour roura rourar

Cuvinte se termină cu literele: ea rea area rarea urarea