rozător dex - definiţie, sinonime, conjugare

rozător

ROZĂTÓR, rozătoare, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor şi printr-o mare dezvoltare a dinţilor incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♢ (Adjectival) Animal rozător.Roade + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROZĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care roade. Animal ~. /a roade + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROZĂT//ÓR2 ~oáre n. 1) la pl. Ordin de mamifere dăunătoare, cu dinţii incisivi foarte viguroşi, adaptaţi pentru roadere (reprezentanţi: şoarecele, şobolanul, popândăul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. /a roade + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rozătór s. n., pl. rozătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ro roz roza rozat rozato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator zator ozator