roze

RÓZĂ, roze, s.f. 1. Trandafir. ♢ Expr. A sta pe roze = a se găsi într-o situaţie favorabilă. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafică pentru determinarea direcţiilor principale pe care le urmează fisurile de separaţie într-un masiv de roci. Roza vânturilor = a) reprezentare grafică a regimului vânturilor într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu; b) reprezentare grafică, în formă de stea, a direcţiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcţia către care se îndreaptă acul magnetic al busolei. 2. Şlefuire specială care se dă diamantului. 3. Fereastră circulară mare, cu vitralii, aşezată pe faţada catedralelor gotice, deasupra porţii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROZÉ adj. invar. (Despre vinuri, şampanie etc.) Care are culoarea roz, de culoare roz. – Din fr. rosé.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÓZ//Ă ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată şi spinoasă, cultivat pentru florile lui viu colorate şi plăcut mirositoare, folosită şi în industria parfumurilor; trandafir. ♢ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ♢ ~a-vânturilor a) pre-zentare grafică în formă de stea a direcţiei punctelor cardinale, folosită la busole; b) dia-gramă care fixează direcţia şi viteza vântului în raport cu punctele cardinale. 3) Formă pe care o capătă diamantul ca rezultat al unei şlefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÓZĂ s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se găsi într-o situaţie favorabilă. ♦ Roza vânturilor = desen în formă de cerc, reprezentând direcţiile punctelor cardinale şi gradaţiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de măcieş cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmatul) şi, de regulă, cinci sepale ascuţite între petale. 3. Gen special de şlefuire care se dă diamantului. 4. Rozetă (3), rozasă. [< fr. rose, it. rosa].
(Dicţionar de neologisme)

ROZÉ adj. invar. (Despre vinuri, şampanie etc.) Cu culoare roză, roşu-deschis. [Var. rozeu, -ee adj. / < fr. rosé].
(Dicţionar de neologisme)

RÓZĂ s. f. 1. trandafir. o a sta pe ĕ = a se găsi într-o situaţie favorabilă. o ă vânturilor = cerc, cu direcţiile punctelor cardinale şi gradaţiile lor intermediare. 2. (herald.) stilizarea florii de măceş cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmat) şi cinci sepale ascuţite între petale. 3. gen special de şlefuire care se dă diamantului. (< fr. rose, lat., it. rosa, germ. Rose)
(Marele dicţionar de neologisme)

ROZÉ adj. inv. (despre vinuri, şampanie etc.) de culoare roz. (< fr. rosé)
(Marele dicţionar de neologisme)

róza-vânturilor s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

róză s. f., g.-d. art rózei; pl. róze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rozé adj. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RÓZĂ s. v. trandafir.
(Dicţionar de sinonime)

RÓZĂ s. v. rozetă.
(Dicţionar de sinonime)