rozmarin dex - definiţie, sinonime, conjugare

rozmarin

[Sinonime]
ROZMARÍN, rozmarini, s.m. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori albastre, albe sau roşii, întrebuinţat în medicină şi în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROZMARÍN ~i n. 1) Arbust mic cu miros plăcut, cu tulpina erectă, cu frunze aciculare, persistente, şi cu flori divers colorate, cultivat ca plantă decorativă sau folosit în medicină şi în industria parfumurilor. 2) Soi de măr tomnatic, cu fructe de culoare galbenă, plăcute la gust. 3) Fruct al acestui soi de măr. /<germ. Rosmarin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ROZMARÍN s.m. Mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori albastre, roşii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus].
(Dicţionar de neologisme)

ROZMARÍN s. m. mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori albastre, roşii sau albe, dispuse la subsuoara frunzelor. (< germ. Rosmarin)
(Marele dicţionar de neologisme)

rozmarín s. m., pl. rozmaríni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ROZMARÍN s. În gastronomie, frunzele acifere, foarte aromate ale rozmarinului (Rosmarinus officinalis) se utilizează drept condiment, de obicei uscate, mărunţite sau pisate, în special în amestecurile de condimente occidentale (herbes de Provence, condimente pentru carne la grătar etc.), pentru aromatizarea preparatelor de carne (de porc, de vânat, de pui).
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
ROZMARÍN s. (BOT.) 1. (Rosmarinus officinalis) (reg.) mirtân. 2. rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum) = (prin Bucov.) merişor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ro roz rozm rozma rozmar

Cuvinte se termină cu literele: in rin arin marin zmarin